zum Inhalt springen

zur Navigation springen

Bg  |  De  |  En  |  Esp  |  Fr  |  It  |  Pl

Experimente comparative de hrănire

În anii 1997 şi 1998 , Oficiul Regional de Apicultură din Bavaria, Erlangen, a efectuat mai multe teste în localităţile Erlangen şi Kringell pe aproximativ 100 populaţii. Acestea au fost hrănite iarna cu hrană pe bază de zaharoză şi îndulcitori. Aceste teste au avut scopul de a determina dacă compoziţia hranei influenţează următoarele:

Toleranţa albinelor

Un rezultat a fost faptul că toate populaţiile din ambele locaţii, care au hrănite cu Apiinvert, au supravieţuit. În rândul populaţiilor hrănite cu hrană pe bază de îndulcitori s-a înregistrat o rată mare de mortalitate. Această observaţie se referă în principal la locaţia Kringel, foarte pretenţioasă din punct de vedere climatic. O posibilă explicaţie pentru acest rezultat este faptul că oligozaharidele sunt eliminate complet sau nu sunt eliminate de enzimele albinelor. Astfel, sistemul digestiv al albinei este suprasolicitat, ceea ce poate duce la dizenteria sistemului digestiv. Conţinutul parţial crescut de cenuşă şi coloranţi accentuează acest efect.

Modificare spectru zahăr de la momentul hrănirii până la depozitare

Albinele secretă diverse enzime, dintre care cea mai importantă pentru descompunerea carbohidraţilor este invertaza. Ea descompune zaharoza în fructoză şi glucoză. Aceste monozaharide sunt imediat disponibile albinelor ca sursă de hrană. Maltoza conţinută în produsele pe bază de îndulcitori este descompusă mult mai greu în glucoză, fiind mai greu de valorificat pentru albine. În unele cazuri aportul în maltoză al hranei propuse a crescut până la depozitarea împotriva frigului, ceea ce indică reacţii ulterioare. Oligozaharidele rezultate sunt destul de greu de valorificat de către albine.

Tendinţa de cristalizare a hranei în stup

Tendinţa de cristalizare a fost identificată la hrana depozitată şi protejată împotriva frigului. Acest lucru arată că siropurile bogate în glucoză şi maltoză au o tendinţă crescută de formarea a cristalelor. În unele cazuri siropul nu a putut fi izolat din celule, deoarece conţinutul era deja cristalizat.
În cazul stupilor cu populaţii hrănite cu Apiinvert, s-a observat o rată de cristalizare scăzută. Astfel, albinele aveau la dispoziţie suficientă hrană.